„Toți ceilalți par să aibă timp, dar noi nu”: Lamentația soțului nefericit

Cătălin și Sofia fuseseră cuplul ideal când s-au întâlnit prima dată. Ambițioși și determinați, aveau vise mari pentru viitorul lor împreună. S-au mutat împreună după un an de întâlniri și s-au căsătorit un an mai târziu, viețile lor părând pe calea rapidă către succes și fericire. Cu toate acestea, pe măsură ce anii treceau, Cătălin se găsea luptând cu un sentiment crescând de nemulțumire pe care nu reușea să-l alunge.

Era o seară tipică de joi când Cătălin a adus în discuție subiectul care îi cântărea greu pe minte. Sofia întârzia din nou, slujba ei la firma de avocatură cerând din ce în ce mai mult timp. Cătălin, consultant de marketing, avea un program flexibil, dar adesea se găsea lucrând până târziu în noapte pentru a recupera proiectele. Programele lor rareori se aliniau, iar când o făceau, epuizarea prelua controlul, lăsând puțin loc pentru altceva.

„Uite-l pe Ovidiu și pe Alexandra,” a spus Cătălin, frustrarea evidentă în vocea sa când Sofia a intrat pe ușă, arătând obosită. „Ei întotdeauna reușesc să găsească timp unul pentru celălalt. Merg în vacanțe, au seri de întâlniri… De ce nu putem face și noi asta?”

Sofia a oftat, punându-și servieta jos cu un zgomot. „Știi că nu e atât de simplu, Cătă. Suntem amândoi copleșiți de muncă. Și nu e ca și cum Ovidiu și Alexandra au toate răspunsurile. Și ei au problemele lor.”

„Dar măcar ei încearcă, Sofi. Se simte ca și cum noi nici măcar nu mai încercăm,” a replicat Cătălin, durerea clară în ochii lui. „Ții minte când vorbeam despre călătoritul în jurul lumii împreună? Când a fost ultima dată când am părăsit chiar orașul?”

Conversația a escaladat rapid, așa cum o fac conversațiile încărcate de frustrări nespuse adesea. Cătălin și Sofia s-au trezit într-o ceartă aprinsă, fiecare expunând nemulțumiri care fuseseră reținute prea mult timp. Cătălin nu putea înțelege de ce Sofia nu putea vedea impactul pe care stilul lor de viață îl avea asupra căsniciei lor. Sofia, pe de altă parte, simțea că Cătălin era nerealist, așteptându-se ca viața lor să fie ca o lună de miere perpetuă.

Pe măsură ce noaptea avansa, cearta s-a potolit, lăsând în urmă o tăcere inconfortabilă. S-au dus la culcare întorcându-se spatele unul altuia, ambii pierduți în gândurile lor. Cătălin nu se putea abține să nu se gândească la prietenul său Robert, care se divorțase recent de Daniela. Își amintea cât de șocat fusese, cum crezuse că erau fericiți. Acum, se întreba dacă el și Sofia erau pe aceeași cale.

Săptămânile care au urmat au fost un vârtej de conexiuni ratate și conversații scurte. Încercările lui Cătălin și Sofia de a aborda problemele lor păreau fără inimă, fiecare inițiativă de a petrece mai mult timp de calitate împreună fiind zădărnicită de urgențe de muncă sau de epuizare pură.

În cele din urmă, tensiunea a devenit prea mult. Sofia a acceptat o ofertă de muncă în alt oraș, convinsă că o schimbare de peisaj i-ar putea oferi noul început de care avea nevoie. Cătălin a rămas în urmă, inima grea cu realizarea că dragostea lor, odată vibrantă și plină de promisiuni, cedase ritmului implacabil al vieților lor.

Pe măsură ce o urmărea pe Sofia plecând, Cătălin nu se putea abține să nu se gândească la zilele lor de început, pline de speranță și vise. Se întreba unde a mers totul greșit, de ce nu au putut găsi timp unul pentru celălalt când părea că toți ceilalți puteau. Răspunsul, se temea, era ceva ce s-ar putea să nu înțeleagă niciodată pe deplin.