Când Alina a plecat, Cristian știa că trebuie să facă o schimbare

Cristian o urmărea pe Alina cum împacheta mașina, mișcările ei fiind deliberate și lente, ca și cum fiecare obiect pe care îl punea în portbagaj era o bucată din inima ei pe care o lăsa în urmă. Încercase săptămâni întregi să o convingă că mutarea în Cluj era cea mai bună șansă a lor pentru o viață mai bună. Micul lor oraș din Oltenia, cu oportunitățile sale limitate de muncă și economia în scădere, nu le mai putea oferi viitorul la care visau.

Fiica lor, Ioana, creștea repede, și în curând, cheltuielile pentru educația ei ar începe să se acumuleze. Cristian știa că rămânând înseamnă să se lupte să ajungă la capăt, dar plecarea însemna să-și rădăcineze viețile. Decizia cântărea greu pe el, dar gândul de a nu putea să-și întrețină familia era insuportabil.

Alina fusese reticentă. Niciodată nu fusese departe de orașul ei natal, unde trăiau familia și prietenii ei. Ideea de a se muta într-un loc atât de diferit de ceea ce știa, cum era Clujul, o umplea de groază. Dar persistența lui Cristian și promisiunea unei vieți mai bune pentru Ioana au convins-o în cele din urmă să accepte.

Când Alina s-a așezat la volan, Cristian a simțit o undă de frică. Asta era. Lăsau în urmă tot ce știau. A încercat să zâmbească, să-i arate Alinei că este încrezător în decizia lor, dar frica de necunoscut era o umbră grea pe inima lui.

Primele luni în Cluj au fost mai grele decât anticipase Cristian. Locurile de muncă nu erau la fel de abundente pe cât sperase, iar costul vieții era mai mare decât erau pregătiți. Alina se lupta să se adapteze la noua lor viață, dorul de casă fiind o prezență constantă în micul lor apartament. Ioana, de asemenea, își ducea dorul de bunici și de prietenii ei din Oltenia.

Pe măsură ce presiunile financiare creșteau, creșteau și tensiunile dintre Cristian și Alina. Certurile deveneau o apariție zilnică, fiecare dintre ele erodând fundația căsniciei lor. Cristian se trezea lucrând la două locuri de muncă doar pentru a-i menține la suprafață, ceea ce însemna că o vedea din ce în ce mai puțin pe Alina și pe Ioana.

Într-o seară, Cristian a venit acasă și a găsit-o pe Alina împachetându-și bagajele. Decisese să se întoarcă în Oltenia cu Ioana. Distanța și luptele și-au luat tributul, și ea nu mai putea vedea un viitor pentru ei în Cluj. Cristian a încercat să argumenteze, să o convingă să rămână, dar decizia era luată.

Privind-o pe Alina plecând cu Ioana, Cristian și-a dat seama de magnitudinea greșelii sale. În căutarea unei vieți mai bune, și-a îndepărtat familia. Visul despre Cluj se transformase într-un coșmar, și acum, era lăsat să înfrunte consecințele singur.

Realizarea că și-a pierdut familia a fost o pilulă amară de înghițit. Cristian știa că unele schimbări sunt menite să ne aducă mai aproape de visele noastre, dar altele, din păcate, ne duc doar mai departe de ceea ce prețuim.