„Mama Mea a Ajutat-o pe Fosta Mea Soție, Dar Refuză să o Ajute pe Soția Mea Actuală,” Se Plânge Fiul

Ion stătea pe marginea patului, uitându-se la mesajul text de la mama lui. „Nu pot să te ajut pe tine și pe Ana acum,” scria. Frustrarea clocotea în el. Cum putea să refuze să-l ajute acum când fusese atât de susținătoare cu fosta lui soție, Elena?

Relația lui Ion cu mama lui fusese întotdeauna complicată. Crescând, simțea că nu putea face nimic bine în ochii ei. Dar când s-a căsătorit cu Elena, lucrurile păreau să se schimbe. Mama lui o adora pe Elena și făcea tot posibilul să-i ajute, mai ales când s-a născut fiul lor, Andrei.

Când Ion și Elena au divorțat, mama lui a continuat să o sprijine pe Elena și pe Andrei. O ajuta financiar pe Elena și chiar se oferea să-l babysiteze pe Andrei ori de câte ori era nevoie. La început, Ion nu avea nimic împotrivă; era recunoscător că fiul său avea un mediu stabil. Dar lucrurile s-au schimbat când a cunoscut-o pe Ana.

Ana era tot ce și-ar fi dorit Ion într-un partener. Era amabilă, înțelegătoare și susținătoare. S-au căsătorit repede și, la scurt timp după aceea, au început să aibă dificultăți financiare. Ion își pierduse locul de muncă, iar venitul Anei nu era suficient pentru a acoperi cheltuielile lor. Disperat, Ion s-a întors la mama lui pentru ajutor.

„Mamă, putem să ne mutăm eu și Ana la tine pentru o vreme? Doar până ne punem pe picioare,” a întrebat Ion.

Răspunsul mamei sale a fost imediat și ferm. „Nu, Ion. Nu pot să te ajut acum.”

Ion nu putea să creadă. „Dar ai ajutat-o pe Elena! Îi dădeai bani în fiecare lună!”

„Asta era diferit,” a răspuns mama lui. „Elena avea nevoie de ajutor pentru binele lui Andrei. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru propria ta viață.”

Ion a simțit un val de furie. „Îmi asum responsabilitatea! Dar am nevoie de puțin ajutor acum!”

Mama lui a oftat. „Ion, trebuia să te gândești la asta înainte să încetezi să plătești pensia alimentară.”

Ion știa că avea dreptate. Rămăsese în urmă cu plățile pensiei alimentare către Elena, gândindu-se că va putea recupera mai târziu. Dar acum, fără loc de muncă și cu facturi în creștere, era într-o situație mai rea ca niciodată.

„Mamă, te rog,” a implorat el. „Doar pentru o vreme.”

Dar mama lui a rămas fermă. „Îmi pare rău, Ion. Nu pot să te ajut.”

Simțindu-se învins, Ion a închis telefonul. S-a întors către Ana, care ascultase conversația.

„Ce vom face?” a întrebat ea, cu vocea tremurând.

„Nu știu,” a recunoscut Ion. „Chiar nu știu.”

Zilele s-au transformat în săptămâni și situația lor s-a înrăutățit. Au fost evacuați din apartament și au trebuit să se mute într-un motel ieftin. Ion continua să caute un loc de muncă, dar nu găsea nimic. Sănătatea Anei a început să se deterioreze din cauza stresului și condițiilor de trai precare.

Într-o seară, în timp ce stăteau în camera lor înghesuită de motel, Ana a izbucnit în lacrimi. „Nu mai pot face asta, Ion. Nu pot trăi așa.”

Ion a simțit un val de vinovăție. Îi promisese Anei o viață mai bună, dar tot ce îi adusese era mizerie.

„Îmi pare atât de rău, Ana,” a spus el, ținând-o strâns. „Voi găsi o cale să rezolv asta.”

Dar în adâncul sufletului, Ion știa că fără ajutorul mamei sale, șansele lor de a se pune pe picioare erau slabe.

Pe măsură ce lunile treceau, situația lor devenea tot mai disperată. Sănătatea Anei continua să se deterioreze și Ion încă nu găsea un loc de muncă stabil. Trăiau de pe o zi pe alta, abia reușind să se descurce.

Într-o noapte, în timp ce Ion stătea treaz în camera întunecată de motel, s-a gândit la mama lui. Înțelegea de ce refuzase să-l ajute; făcuse greșeli și trebuia să suporte consecințele. Dar asta nu făcea durerea mai puțin reală.

În cele din urmă, mândria și deciziile din trecut ale lui Ion l-au condus pe un drum al greutăților și regretelor. Și în timp ce ținea mâna Anei în lumina slabă a camerei lor de motel, nu putea să nu se întrebe dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă ar fi luat decizii mai bune.