„Ginerele nostru ne-a schimbat fiica dincolo de recunoaștere: Nici măcar nu a venit la aniversarea de referință a tatălui ei”

Scriu aceste rânduri cu inima grea și mintea tulburată de frustrare. Fiica mea, odinioară lumina ochilor mei, a devenit o străină pentru mine. Această transformare a început când s-a căsătorit cu soțul ei, un bărbat pe care am ajuns să-l disprețuiesc. Simt că i-a spălat creierul și nu mai recunosc persoana care a devenit.

Soțul meu și cu mine am fost întotdeauna apropiați de fiica noastră, Ana. Ea era singurul nostru copil și am răsfățat-o mereu. Împărtășeam totul, de la vacanțe în familie la cinele de duminică. Dar de când s-a căsătorit cu Andrei, lucrurile s-au schimbat drastic. Andrei este autoritar și manipulator, și pare că are o influență asupra Anei pe care nu o putem rupe.

Ultimul incident care m-a lăsat devastată este absența Anei de la aniversarea de 60 de ani a tatălui ei. A fost un eveniment de referință și l-am planificat luni întregi. Am invitat familia apropiată și prietenii, și toată lumea aștepta cu nerăbdare să o vadă pe Ana. Dar nu a apărut. Nici măcar un telefon sau un mesaj pentru a-și explica absența.

Când în sfârșit am reușit să dau de ea, mi-a spus că Andrei a planificat un weekend surpriză pentru ei și nu a putut refuza. Eram furioasă. Cum putea să prioritizeze o excursie de weekend în locul aniversării de referință a tatălui ei? A fost ca o palmă peste față.

Soțul meu încearcă să fie înțelegător. Spune că trebuie să-i dăm Anei spațiu și că acum are propria ei familie. Dar nu pot să nu mă simt trădată. Parcă Andrei a izolat-o de noi și ea merge de bunăvoie alături de el. Fiica noastră odinioară vibrantă și independentă pare acum o marionetă în mâinile lui.

Am încercat să vorbesc cu Ana despre asta, dar fiecare conversație se termină într-o ceartă. Mă acuză că nu îi respect alegerile și spune că sunt nerezonabilă. Dar cum pot respecta alegeri care ne destramă familia? Cum pot sta deoparte și privi cum fiica mea se îndepărtează tot mai mult de noi?

Prieteni noștri au opinii împărțite. Unii spun că ar trebui să renunțăm și să acceptăm că Ana are propria ei viață acum. Alții ne simpatizează și sunt de acord că Andrei este problema. Dar nimeni nu pare să aibă o soluție. Sunt la capătul puterilor.

Îmi lipsesc zilele când Ana venea la cină și vorbeam ore întregi despre orice subiect sub soare. Acum, conversațiile noastre sunt tensionate și pline de tensiune. Mă simt ca și cum aș merge pe coji de ouă în jurul ei, temându-mă să spun ceva care ar putea să o supere.

Influența lui Andrei asupra Anei este incontestabilă. El ia toate deciziile, iar ea le urmează fără să pună întrebări. Parcă și-a pierdut vocea, individualitatea. Și mă doare inima să o văd așa.

Nu știu ce ne rezervă viitorul în relația cu Ana. Gândul de a o pierde complet este insuportabil, dar nu știu cum să acopăr prăpastia care s-a format între noi. Fiecare încercare de a ajunge la ea pare să o împingă mai departe.

În timp ce stau aici scriind aceste rânduri, cu lacrimi curgându-mi pe față, nu pot să nu mă întreb dacă ne vom recupera vreodată fiica. Sau dacă trebuie să ne împăcăm cu faptul că Ana pe care o cunoșteam a dispărut pentru totdeauna.