Iarba nu este întotdeauna mai verde: Căutarea perfecțiunii de către Iustin

Iustin a crezut întotdeauna că vrea mai mult. Mai mult decât viața confortabilă, deși puțin haotică, pe care o împărțea cu prima sa soție, Ana. Ana, cu părul ei neîmblânzit și fața fără machiaj, avea un fel de frumusețe care nu avea nevoie de niciun ornament. Casa lor, la fel ca Ana, era caldă și primitoare, plină de aroma mâncării proaspete și de râsete. Dar, cu timpul, Iustin a început să dorească altceva, ceva ce considera a fi mai bun.

Atunci a apărut Victoria, întruchiparea a tot ceea ce Ana nu era. Victoria era sofisticată, cu un dulap plin de etichete de designer și un regim de frumusețe care asigura că arăta întotdeauna impecabil. Casa ei era imaculată, ceea ce reprezenta un contrast puternic față de căldura confortabilă a casei pe care o împărțea cu Ana. Nu a durat mult până când Iustin a fost atras de farmecul Victoriei și, fără prea multă ezitare, a părăsit-o pe Ana, crezând că a găsit fericirea care îi lipsea din viață.

Inițial, viața cu Victoria părea a fi un vis. Iustin se bucura de privirile invidioase pe care le atrăgeau când ieșeau și era mândru de casa lor impecabilă. Dar, pe măsură ce zilele se transformau în luni, Iustin a început să observe goliciunea care se ascundea sub suprafața vieții lor aparent perfecte. Victoria, cu agenda ei socială ocupată și nevoia constantă de perfecțiune, avea rar timp pentru plăcerile simple pe care Iustin le considera cândva o certitudine.

Iustin a început să tânjească după mâncărurile gătite de Ana, modul în care râdea la glumele lui și cum întotdeauna găsea timp pentru lucrurile mici care dădeau sens vieții. Și-a dat seama că casa lor, cândva plină de aroma mâncării proaspete și sunetul râsului, acum era doar un spațiu, frumos, dar lipsit de căldură și dragoste.

Pe măsură ce Iustin se ocupa de gătit și curățenie, încercând să aducă în casa lor puțină căldură, nu a putut să se oprească din a simți un sentiment crescând de regret. Îi era dor de dezordinea vieții sale cu Ana, de confortul de a ști că este iubit pentru cine este, nu pentru imaginea pe care o prezenta lumii.

Într-o seară, în timp ce Iustin spăla vasele după o masă pe care o pregătise singur, nu a putut să scape de sentimentul de singurătate care îl înconjura. Victoria era plecată din casă, așa cum se întâmpla adesea, iar liniștea casei lor perfecte era asurzitoare. În acel moment, Iustin și-a dat seama de adevăratul preț al căutării sale pentru perfecțiune. A renunțat la lucrurile care îl făceau cu adevărat fericit în căutarea unui ideal care, în cele din urmă, l-a făcut să se simtă mai singur decât oricând.

Pe măsură ce zilele treceau, regretul lui Iustin doar se adâncea, dar știa că nu există cale de întoarcere. Ana a mers mai departe, găsind fericirea într-o viață care era autentic a ei, în timp ce Iustin a fost forțat să reflecteze asupra lecției vechi de când lumea că iarba nu este întotdeauna mai verde de cealaltă parte.