„Nu Sunt Supărată pe Andrei. Acum Sunt Într-o Nouă Căsnicie, Începând de la Zero: Cum o Conversație cu Fosta Soție a Soțului Meu M-a Făcut Să Mă Simt Mai Rău”

Nu m-am gândit niciodată că mă voi afla în această situație. La 35 de ani, ar trebui să fiu încrezătoare și sigură pe căsnicia mea cu Andrei, dar în schimb, mă simt ca un copil pierdut într-un labirint de emoții. Fosta soție a lui Andrei, Maria, locuiește în alt județ și pentru asta sunt recunoscătoare. Totuși, simplul gând la ea îmi stârnește un vârtej de gelozie și nesiguranță.

Andrei și cu mine suntem căsătoriți de doi ani. Ne-am cunoscut la o petrecere a unui prieten comun și ne-am plăcut imediat. Era fermecător, atent și tot ce mi-am dorit vreodată într-un partener. Dar mereu a existat această umbră care plana asupra relației noastre—Maria.

Maria și Andrei au fost căsătoriți timp de șapte ani înainte de a decide să se despartă. Au împreună o fiică, Eliana, care acum are opt ani. Andrei a fost întotdeauna deschis despre trecutul său și am apreciat sinceritatea lui. Cu toate acestea, să știu despre Maria și să o văd ocazional când o aduce pe Eliana m-a făcut mereu să mă simt inconfortabil.

O zi anume îmi rămâne în memorie. Maria trebuia să o aducă pe Eliana pentru weekend. Andrei era la muncă, așa că eram doar eu acasă când a sosit ea. De îndată ce am văzut mașina ei oprindu-se, inima a început să-mi bată cu putere. Mă simțeam ca o fetiță de zece ani pe cale să se confrunte cu bătăușul școlii.

Maria a coborât din mașină cu Eliana alături. Arăta frumoasă fără efort, ca întotdeauna. Încrederea ei m-a făcut să mă simt și mai mică. Am forțat un zâmbet în timp ce se apropiau de ușă.

„Bună, Aria,” m-a salutat Maria călduros. „Sper că e în regulă că am venit puțin mai devreme.”

„Desigur,” am răspuns, încercând să-mi mențin vocea stabilă. „Intrați.”

Eliana a alergat pe lângă noi în casă, entuziasmată să vadă din nou locul tatălui ei. Maria și cu mine am rămas stânjenite în hol pentru un moment înainte ca ea să rupă tăcerea.

„Putem vorbi un minut?” a întrebat ea.

Am dat din cap, conducând-o spre sufragerie. Ne-am așezat la capetele opuse ale canapelei, tensiunea dintre noi fiind palpabilă.

„Vreau doar să spun că sunt foarte fericită pentru tine și Andrei,” a început Maria. „Știu că trebuie să fie greu uneori, să te confrunți cu faptul că el are un trecut cu mine.”

Nu știam cum să răspund. Cuvintele ei erau amabile, dar m-au făcut să mă simt și mai rău. Aici era ea, fiind grațioasă și înțelegătoare, în timp ce eu eram consumată de gelozie și nesiguranță.

„Apreciez asta,” am reușit să spun. „Doar că… uneori e greu să nu simt că mă întrec cu tine.”

Maria părea surprinsă. „Întreci? Aria, nu există nicio competiție. Andrei te-a ales pe tine pentru că te iubește. Căsnicia noastră s-a terminat dintr-un motiv și eu am mers mai departe.”

Cuvintele ei ar fi trebuit să fie reconfortante, dar în schimb, au fost ca un pumnal în inima mea. Faptul că ea a mers mai departe atât de ușor m-a făcut să mă întreb de ce nu pot face același lucru.

„Cred că îmi este greu să renunț la nesiguranțele mele,” am recunoscut.

Maria mi-a întins mâna și mi-a pus-o pe a mea. „Aria, nu ai de ce să fii nesigură. Ești o persoană uimitoare și Andrei este norocos să te aibă.”

Am forțat un zâmbet și am dat din cap, dar în interior mă simțeam și mai pierdută. După ce Maria a plecat, am rămas singură în sufragerie, reluând conversația noastră iar și iar în minte.

Andrei a venit acasă mai târziu în acea seară și m-a găsit stând pe canapea, privind fix peretele.

„Hei, ești bine?” a întrebat el, cu îngrijorare pe chip.

M-am uitat la el, lacrimile umplându-mi ochii. „Nu știu,” am șoptit.

Andrei s-a așezat lângă mine și m-a tras în brațele lui. „Ce s-a întâmplat?”

„Am vorbit cu Maria azi,” am spus. „A fost atât de amabilă și înțelegătoare, dar asta m-a făcut să mă simt mai rău.”

Andrei a oftat și m-a strâns mai tare. „Aria, nu trebuie să te compari cu ea. Ești soția mea acum și te iubesc.”

Dar cuvintele lui nu au făcut prea mult pentru a-mi liniști inima tulburată. Conversația cu Maria deschisese răni vechi și creaseră altele noi. Am realizat că nesiguranțele mele erau mai adânci decât credeam și nicio reasigurare din partea lui Andrei nu le putea vindeca.

Pe măsură ce zilele treceau, greutatea sentimentelor mele devenea prea mare pentru a fi suportată. Gelozia și nesiguranța mea au început să afecteze relația cu Andrei. Ne certam mai des și distanța dintre noi creștea.

În cele din urmă, căsnicia noastră nu a putut rezista tensiunii. Andrei și cu mine am decis să ne separăm, realizând că amândoi aveam nevoie de timp pentru a ne vindeca individual înainte de a putea fi din nou împreună.

Privind înapoi, îmi doresc să fi fost mai puternică și mai sigură pe mine însămi. Dar uneori viața nu ne oferă finaluri fericite. Uneori trebuie să ne confruntăm singuri cu demonii noștri înainte de a găsi pacea.