„Soțul Meu Spune Că Va Munci Mai Mult Dacă Avem un Copil, Dar Ce Facem Dacă Asta Nu Se Întâmplă Niciodată?”
Andrei și cu mine suntem căsătoriți de un an acum, și ne-am întâlnit timp de un an înainte de asta. Când ne-am cunoscut prima dată, am fost atrasă de atitudinea lui relaxată și capacitatea de a trăi în prezent. Dar pe măsură ce timpul a trecut, am început să văd această trăsătură într-o lumină diferită. Andrei are un loc de muncă stabil, dar îi lipsește ambiția de a avansa. De fiecare dată când aduc în discuție subiectul câștigării mai multor bani sau avansării în carieră, el o respinge, spunând că nu are motivație.
„E diferit pentru bărbații care au copii,” spune el adesea. „Dacă am avea un copil, aș fi mai motivat să câștig mai mult.”
La început, am crezut că este doar o fază. Poate trecea printr-o perioadă dificilă la muncă sau se simțea epuizat. Dar pe măsură ce lunile au trecut, atitudinea lui nu s-a schimbat. El crede cu adevărat că un copil îi va insufla magic dorința de a munci mai mult și de a câștiga mai mult.
Eu, pe de altă parte, nu sunt atât de sigură. Venitul nostru actual abia acoperă cheltuielile noastre, iar gândul de a aduce un copil în această situație mă îngrozește. Nu cred că este responsabil să aducem un copil în viețile noastre când nu suntem stabili financiar. Dar de fiecare dată când îmi exprim îngrijorările, Andrei le respinge.
„Oamenii se descurcă tot timpul,” spune el. „Vom găsi o soluție.”
Dar ce facem dacă nu? Ce facem dacă un copil nu schimbă nimic? Ce facem dacă Andrei continuă să nu aibă motivație și ajungem să ne luptăm și mai mult decât acum?
Am încercat să vorbesc cu el despre găsirea altor surse de motivație. Poate stabilirea unor obiective personale sau găsirea unui hobby care ar putea deveni o activitate secundară. Dar el nu este interesat. Insistă că un copil este singurul lucru care îl va împinge să facă mai bine.
Aceasta a dus la nenumărate certuri între noi. Mă simt ca și cum l-aș cicăli constant, iar el este mereu defensiv. Începe să afecteze relația noastră. Îl iubesc pe Andrei, dar încep să-l resentimentez pentru că pune această presiune pe mine. Este ca și cum ar spune că viața noastră actuală împreună nu este suficientă pentru a dori să se îmbunătățească.
Am sugerat chiar consiliere de cuplu, dar Andrei refuză. Nu vede rostul să vorbească cu un străin despre problemele noastre. Crede că putem rezolva singuri, dar eu nu mai sunt atât de sigură.
Partea cea mai rea este că vreau copii într-o zi. Dar vreau să-i aduc într-un mediu stabil și iubitor unde nu vor trebui să-și facă griji pentru bani sau pentru certurile constante ale părinților lor. În acest moment, nu văd cum ar fi posibil.
Sunt la o răscruce de drumuri. Să continui să-l împing pe Andrei să găsească motivație în altă parte sau să cedez și să sper că un copil va schimba lucrurile? Ce facem dacă nu? Ce facem dacă ajungem într-o situație și mai rea decât acum?
Aș vrea să am răspunsurile, dar tot ce am sunt mai multe întrebări. Și pe măsură ce trece fiecare zi, mă simt din ce în ce mai nesigură în privința viitorului nostru împreună.