Mândria Bunicii Crește Înaintea Rudelor: „În Realitate, Își Văzuse Nepotul De Cel Mult Patru Ori”

Mariana a fost întotdeauna genul de femeie care trăia din admirație. Îi plăcea să fie în centrul atenției, cea pe care toată lumea o admira. Reuniunile de familie erau scena ei, iar ea își juca rolul la perfecție. Era convinsă că era cea mai bună gazdă, cea mai bună bucătăreasă, cea mai bună femeie și cea mai bună muncitoare. Mândria ei nu cunoștea limite și nu conta ce trebuia să se laude atâta timp cât o făcea să se simtă ca o regină.

Fiul Marianei, Nicolae, se mutase pe Coasta de Vest cu ani în urmă, urmărindu-și visele și construindu-și propria viață. Se căsătorise cu Adriana, o femeie dulce și blândă care îi dăruise un fiu, pe Andrei. Nicolae și Adriana erau ocupați cu carierele lor și cu creșterea lui Andrei, iar vizitele la casa Marianei din România erau rare. De fapt, Mariana își văzuse nepotul de cel mult patru ori de la nașterea lui.

Dar asta nu o oprea pe Mariana să se laude cu relația ei cu Andrei. La fiecare reuniune de familie, le povestea rudelor despre cât de apropiată era de nepotul ei, cât de mult o adora și cum era cea mai bună bunică pe care cineva ar putea-o cere. Descria în detaliu aventurile imaginare pe care le aveau împreună, prăjiturile pe care le coceau și poveștile de noapte bună pe care i le citea.

Rudele ei, inclusiv fratele ei Radu și soția acestuia, Elena, ascultau cu zâmbete politicoase, fără să-i pună la îndoială poveștile. Știau mai bine decât să conteste versiunea Marianei asupra realității. La urma urmei, ea era regina familiei și nimeni nu voia să o supere.

Într-o vară, Nicolae și Adriana au decis să o viziteze pe Mariana pentru o săptămână. Era o ocazie rară pentru Mariana să petreacă timp cu nepotul ei și era hotărâtă să profite la maximum de ea. A planificat mese elaborate, a decorat camera de oaspeți și chiar a cumpărat un set nou de jucării pentru Andrei. Voia ca totul să fie perfect.

Când Nicolae, Adriana și Andrei au sosit, Mariana i-a întâmpinat cu brațele deschise și un zâmbet larg. L-a copleșit pe Andrei cu îmbrățișări și săruturi, dar băiețelul părea distant și timid. Se agăța de piciorul mamei sale, nesigur în fața acestei femei care pretindea că este bunica lui.

Mariana a încercat din răsputeri să se apropie de Andrei, dar conexiunea despre care se lăudase nu era nicăieri de găsit. Andrei era mai interesat să se joace singur cu jucăriile sau să petreacă timp cu părinții lui. Încercările Marianei de a-l implica în activități erau întâmpinate cu indiferență sau rezistență.

Pe măsură ce zilele treceau, frustrarea Marianei creștea. Nu putea înțelege de ce Andrei nu răspundea așa cum își imaginase ea. Întotdeauna crezuse că a fi bunică vine natural, că legătura ar fi instantanee și indestructibilă. Dar realitatea se dovedea a fi mult diferită.

Într-o seară, după o altă încercare eșuată de a se conecta cu Andrei, Mariana stătea singură în sufragerie, simțindu-se învinsă. Realizase că mândria ei o orbise față de adevăr. Petrecuse atât de mult timp lăudându-se cu relația ei cu nepotul încât neglijase să construiască una reală. Fusese mai preocupată de imaginea ei decât de legătura reală.

Nicolae și Adriana au observat schimbarea în comportamentul Marianei. Au încercat să o reasigure, dar daunele fuseseră deja făcute. Mândria Marianei crease un hău între ea și nepotul ei, unul care nu putea fi ușor depășit.

Când săptămâna s-a încheiat, Nicolae, Adriana și Andrei și-au făcut bagajele și s-au pregătit să plece. Mariana i-a îmbrățișat strâns, cu lacrimi în ochi. Știa că pierduse ceva prețios, ceva ce nicio laudă nu putea înlocui.

Pe măsură ce plecau, Mariana stătea pe verandă, urmărindu-i cum dispar pe drum. Simțea un profund sentiment de regret, știind că mândria ei îi costase șansa de a face parte cu adevărat din viața nepotului ei. Voise să se simtă ca o regină, dar în final rămase mai singură ca niciodată.