„Ea Gătea și Făcea Curățenie pentru Ei, Dar Niciodată Nu Întrebau de Fiul Ei”

Raluca a fost întotdeauna genul de persoană care își deschidea casa pentru alții. În fiecare vară, casa ei mică de lângă plajă era plină de râsete și discuții ale prietenilor și copiilor lor. În ciuda spațiului limitat, Raluca nu ezita niciodată să invite oameni, crezând că bucuria companiei depășește orice inconvenient.

Această vară nu a fost diferită. Casa Ralucăi era plină de activitate când prietenii ei, Andrei, Ioana și Mihai, au sosit cu familiile lor. Copiii erau entuziasmați de plajă, iar adulții așteptau cu nerăbdare să se relaxeze și să povestească. Raluca, ca întotdeauna, și-a asumat rolul de gazdă perfectă. Gătea mese elaborate, făcea curățenie după toți și se asigura că fiecare oaspete se simțea ca acasă.

Totuși, această vară era diferită pentru Raluca într-un mod semnificativ. Fiul ei, Alexandru, fusese diagnosticat cu o boală gravă cu doar câteva luni în urmă. Vestea îi zguduise lumea Ralucăi, dar ea încerca să păstreze o față curajoasă pentru oaspeții ei. Sperase că fiind înconjurată de prieteni va fi o distragere de la grijile ei.

Pe măsură ce zilele treceau, Raluca a observat un tipar. Deși oaspeții ei erau rapizi în a-i lăuda gătitul și a-i mulțumi pentru ospitalitate, niciunul dintre ei nu părea să observe tensiunea din ochii ei sau epuizarea din vocea ei. Erau prea prinși în propria lor distracție pentru a vedea că Raluca se chinuia.

Într-o seară, după o zi deosebit de lungă de gătit și curățenie, Raluca s-a așezat la masa din bucătărie cu o ceașcă de ceai. Putea auzi râsetele prietenilor ei din sufragerie, dar păreau îndepărtate și goale. Se gândea la Alexandru, care stătea la bunici pe timpul verii pentru a primi îngrijiri mai bune. Îi era dor de el teribil și se îngrijora constant pentru sănătatea lui.

Gândurile Ralucăi au fost întrerupte de vocea Ioanei care striga din sufragerie. „Raluca, ne poți aduce niște gustări?” a întrebat Ioana, fără să se deranjeze să vină în bucătărie.

Raluca a oftat și s-a ridicat pentru a îndeplini cererea. În timp ce punea gustările pe masa de cafea, și-a adunat curajul să vorbească. „Știți,” a început ea ezitant, „Alexandru nu a fost bine în ultima vreme.”

A urmat un scurt moment de tăcere înainte ca Mihai să vorbească. „Oh, asta e rău,” a spus el indiferent înainte de a se întoarce la conversația cu Andrei.

Raluca a simțit un val de dezamăgire. Sperase la puțină empatie sau măcar câteva cuvinte de îngrijorare. Dar se părea că prietenii ei erau prea absorbiți în viețile lor pentru a le păsa de a ei.

Restul verii a continuat în același fel. Raluca continua să găzduiască, să gătească și să facă curățenie în timp ce oaspeții ei se bucurau de vacanță. Niciodată nu întreba nimeni despre Alexandru sau nu oferea vreun sprijin Ralucăi.

Pe măsură ce vara se apropia de sfârșit și prietenii ei își făceau bagajele pentru a pleca, Raluca simțea un profund sentiment de singurătate. Realizase că, deși fusese acolo pentru prietenii ei, aceștia nu fuseseră acolo pentru ea când avea cea mai mare nevoie.

Raluca stătea pe verandă și făcea cu mâna în timp ce ultima mașină pleca. Casa era în sfârșit liniștită, dar nu îi aducea nicio pace. A intrat înapoi în casă și s-a așezat la masa din bucătărie, simțindu-se mai singură ca niciodată.

În acel moment, Raluca a luat o decizie. Nu va mai fi cea care dă mereu fără să primească nimic în schimb. Se va concentra pe ea însăși și pe Alexandru și se va înconjura de oameni care îi pasă cu adevărat.

Dar pentru acum, tot ce putea face era să aștepte ca Alexandru să vină acasă și să spere că vara viitoare va fi diferită.