„După ce soțul meu s-a întors de la mama lui, a oftat și a sugerat un test de paternitate pentru fiica noastră de 2 ani: Nu pentru mine, ci pentru mama lui”

Victoria stătea pe marginea patului, degetele ei răsucind nervos tivul cămășii. Putea auzi zumzetul slab al televizorului din sufragerie, unde Andrei stătea cu ochii lipiți de ecran, dar mintea lui era clar în altă parte. Fusese o zi lungă, iar tensiunea dintre ei era palpabilă.

• „I-a spus fiului ei cu șase luni înainte de nunta noastră, în momentul în care m-a văzut prima dată – nu te însura cu ea, nu e material de soție!” povestește Victoria, în vârstă de treizeci de ani. „E prea frumoasă. O să o ia razna! Bineînțeles, am râs, spunând că Andrei ar trebui să se însoare cu un crocodil ca să fie sigur că nu va fi luat de fraier… Dar…”

„I-a spus fiului ei cu șase luni înainte de nunta noastră, în momentul în care m-a văzut prima dată – nu te însura cu ea, nu e material de soție!” povestește Victoria, vocea ei fiind un amestec de frustrare și tristețe. „E prea frumoasă. O să o ia razna! Bineînțeles, am râs, spunând că Andrei ar trebui să se însoare cu un crocodil ca să fie sigur că nu va fi luat de fraier… Dar acum, nu mai pare atât de amuzant.”

Andrei tocmai se întorsese de la casa mamei lui. Intrase, oftase adânc și apoi a aruncat bomba: „Victoria, mama crede că ar trebui să facem un test de paternitate pentru Maria.”

Inima Victoriei s-a oprit pentru un moment. „Ce? De ce?” a întrebat ea, vocea ei abia fiind un șoaptă.

„Nu e pentru mine,” a adăugat repede Andrei, încercând să atenueze lovitura. „E pentru mama. Ea doar… are îndoieli.”

Victoria nu putea să creadă ce auzea. Maria era fiica lor frumoasă și veselă de doi ani, lumina vieților lor. Cum putea cineva, mai ales mama lui Andrei, să-i pună la îndoială paternitatea?

„Nu m-a plăcut niciodată,” a spus Victoria, vocea ei tremurând. „Din momentul în care m-a văzut, a decis că nu sunt suficient de bună pentru tine. Și acum asta? Un test de paternitate? E ca și cum ar încerca să ne despartă.”

Andrei a încercat să o reasigure, dar dauna era deja făcută. Sămânța îndoielii fusese plantată și creștea rapid. Victoria nu putea scăpa de sentimentul că mama lui Andrei nu o va accepta niciodată, indiferent ce ar face.

Următoarele câteva zile au fost un blur de certuri și lacrimi. Victoria se simțea ca și cum ar merge pe coji de ouă, încercând constant să se dovedească lui Andrei și mamei lui. Nu putea înțelege de ce dragostea ei pentru Andrei și fiica lor nu era suficientă.

Într-o seară, în timp ce stăteau în tăcere la masa de cină, Andrei a vorbit în sfârșit. „Victoria, cred că ar trebui să facem testul. Doar pentru a liniști mintea mamei mele.”

Ochii Victoriei s-au umplut de lacrimi. „Și ce se întâmplă cu mintea mea, Andrei? Ce se întâmplă cu familia noastră? Chiar crezi că un test va rezolva ceva?”

Andrei s-a uitat în jos la farfuria lui, incapabil să-i întâlnească privirea. „Nu știu, Victoria. Pur și simplu nu știu.”

Testul a fost făcut, iar rezultatele au venit așa cum era de așteptat. Maria era fiica lui Andrei. Dar dauna era ireparabilă. Încrederea dintre Victoria și Andrei fusese spulberată, și nicio reasigurare nu putea să o repare.

Victoria și-a făcut bagajele și a luat-o pe Maria să stea o vreme la părinții ei. Avea nevoie de timp să gândească, să-și dea seama ce să facă în continuare. Îl iubea pe Andrei, dar nu putea trăi într-o stare constantă de îndoială și nesiguranță.

Andrei suna în fiecare zi, implorând-o să se întoarcă, promițând că lucrurile vor fi diferite. Dar Victoria știa că atâta timp cât mama lui era în peisaj, relația lor va fi mereu tensionată.

În cele din urmă, Victoria a luat cea mai grea decizie din viața ei. A depus cererea de divorț, știind că era singura modalitate de a se proteja pe ea și pe Maria de influența toxică a mamei lui Andrei.

În timp ce semna actele, Victoria a simțit un amestec de ușurare și tristețe. Îl iubise pe Andrei din toată inima, dar uneori dragostea pur și simplu nu era suficientă. Știa că ea și Maria vor fi bine, chiar dacă asta însemna să înceapă de la zero pe cont propriu.