„Nu ai copii, nu poți înțelege!” – Cum mi-a distrus cumnata ziua de naștere doar ca să nu-mi dea banii înapoi

— Nu ai copii, nu poți să înțelegi! a țipat Sorina, cumnata mea, cu ochii scânteietori de furie, în timp ce toată familia se uita la noi, cu furculițele suspendate deasupra farfuriilor. Era ziua mea de naștere, 35 de ani, și masa era plină: părinții mei, fratele meu Vlad, soțul Sorinei, nepoții, unchi și mătuși. Mirosea a sarmale și a cozonac proaspăt, dar în aer plutea ceva greu, ca o furtună care abia aștepta să izbucnească.

Nu voiam să aduc vorba despre bani. Am tot amânat discuția, sperând că Sorina va veni singură să-mi spună: „Uite, Irina, știu că ți-am promis că-ți dau banii luna asta…” Dar au trecut șase luni de când i-am împrumutat 4.000 de lei ca să-și repare mașina. Știam că nu-i are ușor, dar nici eu nu sunt bogată. Și totuși, când am văzut-o cumpărându-și o geantă nouă și postând pe Facebook poze dintr-un city-break la Brașov, am simțit cum mi se strânge stomacul.

Am încercat să fiu discretă. Am tras-o deoparte, în bucătărie, printre vasele nespălate și aburii de la ciorbă.
— Sorina, știu că nu e momentul ideal, dar… ai reușit să strângi ceva din banii pe care ți i-am dat?

A oftat teatral și a ridicat din umeri.
— Irina, tu chiar nu pricepi? Eu am doi copii acasă! Tu vii aici cu pretenții, dar habar n-ai ce înseamnă să fii mamă!

Am simțit cum mi se urcă sângele la cap. Nu era prima dată când îmi arunca asta în față. Faptul că nu am copii era mereu folosit împotriva mea, ca și cum aș fi mai puțin femeie sau mai puțin om. Dar acum, în ziua mea, m-a durut mai tare ca niciodată.

— Sorina, nu e vorba despre copii sau despre cine are mai multe griji. E vorba despre o promisiune între două persoane adulte.

A ieșit val-vârtej din bucătărie și s-a întors la masă. Am rămas câteva secunde cu mâinile sprijinite pe chiuvetă, încercând să-mi stăpânesc lacrimile. Când m-am întors în sufragerie, toți tăceau. Sorina s-a ridicat brusc și a început să vorbească tare:

— Să știți cu toții că Irina mă presează pentru bani! De parcă eu nu am destule pe cap! Ea nu știe ce înseamnă să ai copii bolnavi sau să te trezești noaptea pentru ei!

Mama s-a uitat la mine cu ochii umezi. Tata a tușit stânjenit. Vlad s-a uitat în farfurie. Nimeni nu a zis nimic. Am simțit cum mă sufoc de rușine și furie.

— Nu e corect! am izbucnit eu. Nu e corect să folosești faptul că ai copii ca scuză pentru orice! Eu te-am ajutat când ai avut nevoie!

Sorina a râs scurt:
— Bezczelna ești! Tu nu ai copii, nu ai habar ce sacrificii fac eu!

Mi-am dorit să dispar. Să mă evapor din acea sufragerie unde toți păreau să creadă că vina e a mea. Am ieșit pe balcon și am tras aer adânc în piept. De jos se auzea larma copiilor care se jucau cu mingea printre mașini. Am plâns în liniște câteva minute.

Când m-am întors, mama încerca să schimbe subiectul:
— Hai să tăiem tortul! Irina, vino lângă mine!

Am zâmbit forțat și am suflat în lumânări. Nimeni nu a cântat „La mulți ani”. Vlad mi-a șoptit:
— Îmi pare rău… Dar știi cum e Sorina…

Nu voiam scuzele lui. Voiam doar puțină dreptate. Seara s-a terminat cu toții plecând grăbiți, evitând să mă privească în ochi.

După câteva zile, am primit un mesaj de la Sorina: „Sper că te-ai liniștit. Poate data viitoare nu mai faci circ pentru niște bani.”

Am simțit cum mi se rupe ceva în suflet. Nu era vorba doar despre bani. Era despre respectul dintre noi, despre solidaritatea dintre femei care ar trebui să se susțină una pe alta. Despre faptul că familia mea a ales să tacă atunci când cineva m-a umilit pe nedrept.

Am început să mă întreb dacă nu cumva banii chiar valorează mai mult decât dragostea sau sprijinul într-o familie românească. Dacă nu cumva fiecare e pentru el atunci când vine vorba de datorii sau promisiuni încălcate.

De atunci am păstrat distanța față de Sorina și chiar față de Vlad. M-am simțit trădată și singură într-o familie care ar fi trebuit să-mi fie sprijin.

Mă întreb uneori: oare chiar trebuie să accepți orice doar pentru că „așa e familia”? Sau ar trebui să ne cerem drepturile și respectul chiar și atunci când doare? Ce credeți voi: există vreo scuză pentru lipsa de solidaritate între femei sau pentru faptul că banii ajung să distrugă legături de sânge?