„Mama amenință cu dezmoștenirea dacă nu îi ofer un nepot curând”

Andreea stătea la masa rotundă și mică din bucătărie, degetele ei bătând nervos în lemn. Soarele dimineții strălucea prin fereastră, aruncând umbre lungi pe podea. Era o zi frumoasă afară, dar înăuntru atmosfera era tensionată.

Mama ei, Elena, stătea în fața ei, cu o expresie severă și inflexibilă. „Andreea, trebuie să vorbim despre viitorul tău,” a început Elena, cu o voce fermă. „Știi cât de importantă este familia pentru mine, și mi-am dorit întotdeauna să am nepoți.”

Andreea oftă, știind încotro se îndreaptă această conversație. Avusese această discuție de multe ori înainte. „Mamă, am doar 28 de ani. Am o carieră pe care o iubesc și nu sunt pregătită să am copii încă,” a răspuns ea, încercând să-și păstreze vocea stabilă.

Ochii Elenei se îngustară. „Ți-am dat destul timp să te ‘găsești’ și să îți urmezi cariera. E timpul să te așezi la casa ta și să începi o familie. Dacă nu o faci, mă tem că va trebui să iau măsuri drastice.”

Inima Andreei se lăsă. „Ce înseamnă măsuri drastice?” a întrebat ea cu precauție.

„Înseamnă că dacă nu îmi oferi un nepot curând, nu voi avea altă alegere decât să te dezmoștenesc,” a declarat Elena rece.

Andreea nu putea să creadă ce auzea. Propria ei mamă amenința să o dezmoștenească pur și simplu pentru că nu era pregătită să aibă copii. „Nu poți fi serioasă,” a bâlbâit ea.

„Sunt foarte serioasă, Andreea. Fie un nepot, fie nimic. Tu decizi.”

Restul zilei a trecut într-o ceață pentru Andreea. Se simțea prinsă, sfâșiată între dorința de a-și trăi viața după propriile termeni și frica de a-și pierde moștenirea. S-a gândit la prietenul ei, Mihai, și s-a întrebat ce ar crede el despre toate acestea. Discutaseră despre copii, dar amândoi erau de acord să mai aștepte câțiva ani.

În acea seară, Andreea s-a întâlnit cu Mihai la o cafenea liniștită pentru a discuta situația. I-a explicat ultimatumul mamei sale, vocea ei tremurând de emoție.

Mihai i-a luat mâna, cu o expresie de îngrijorare. „Andreea, este incredibil. Este viața ta, și ar trebui să o poți trăi cum vrei. Mama ta nu poate să dicteze când ar trebui să ai copii.”

„Știu,” a răspuns Andreea, „dar nu vreau să îmi pierd familia din cauza asta.”

Au vorbit ore în șir, cântărindu-și opțiunile, dar când s-au despărțit în acea noapte, o greutate mare de neliniște s-a așezat peste Andreea.

Săptămânile s-au transformat în luni, iar presiunea din partea mamei ei a crescut doar. Andreea se simțea tot mai anxioasă și deprimată pe măsură ce timpul trecea. Își iubea mama, dar nu putea să aibă un copil doar pentru a o mulțumi pe ea.

Până la urmă, tensiunea a devenit prea mare. Relația dintre Andreea și Mihai a început să sufere, și într-o zi dureroasă, au decis să se despartă. Despărțirea a lăsat-o pe Andreea devastată, dar știa că nu putea să-l tragă pe Mihai mai mult în drama familiei sale.

Cât despre Elena, a rămas inflexibilă în poziția ei. Fără un nepot la orizont, și-a urmat amenințarea. Andreea a fost oficial dezmoștenită.

Singură și cu inima frântă, Andreea a încercat să-și refacă viața. S-a concentrat pe cariera și prietenii ei, dar ruptura dintre ea și mama sa părea ireparabilă. Își pierduse partenerul, moștenirea și era pe punctul de a-și pierde familia — toate pentru că viziunea ei despre fericire nu se alinia cu cea a altcuiva.